Noua Ordine Mondială se construiește încet fără noi
Pe frontul ucrainean lucrurile merg „conform planului dinainte stabilit” (aceasta era o formulă consacrată în comunicatele sovietice care relatau aterizarea misiunilor spațiale pe aerodromul de la Baikonur). Rusia se războiește cu frâna de mână trasă așteptând ca adversarul real, Occidentul colectiv, fie să îi ofere un „pod aurit” (Goldene Brücke) pe care să iasă din conflict către o nouă arhitectură de securitate în vecinătatea sa apuseană, fie să intre în mod oficial în luptă asumându-și riscul unei confruntări directe cu arma nucleară ca ultim recurs.
În concursul cu liderul amintitului Occident, SUA, căruia UE i s-a supus fie dintr-o șiretenie păguboasă (a crezut că poate administra raporturile internaționale în favoarea sa alimentând zâzania între ruși și americani), fie de frică (i-a fost mai frică să rămână fără umbrela nucleară decât fără conducta de gaz), fie din prostie (a ignorat că rușii vor reacționa dur la un moment dat față de jocul său la două capete și că sancțiunile menite a-i ține la porțile Europei o vor lovi mai tare pe ea decât pe ei), fie din trădare, fie din toate patru la un loc, Rusia are trei atuuri:
1. S-a împăcat cu pierderea statutului de superputere mondială și a privilegiilor aferente acestuia, ceea ce mai urmărește fiind doar un loc la masa liderilor lumii multipolare;
2. Populația sa este capabilă să suporte bine răul sau, cel puțin, să trăiască rău pe un termen mai lung decât americanii și vest-europenii care, loviți de decadența bunăstării, suportă rău chiar și binele;
3. Aproximativ 90% din populația lumii, precum și majoritatea puterilor globale emergente (inclusiv unii dintre protagoniștii UE), chiar dacă nu simpatizează Rusia sau au unele interese divergente cu ea, simpatizează încă și mai puțin SUA, cu unipolarismul său mesianic, ori, cel puțin, se tem de o lume în care mecanismele asiguratorii pentru menținerea echilibrului puterilor este lipsit de contribuția contraponderii ruse.
O Rusie slabă este paradoxal mai periculoasă decât una puternică. Ursul flămând mușcă mai rău decât ursul sătul; ursul nervos este mai agresiv decât ursul calm.
Fostele puteri relevante în ordinea globală sunt frustrate și nervoase, căutând mereu revenirea, revanșa și revizuirea ordinii subsecvente declinului lor. Ceea ce face Rusia azi, dar și Marea Britanie și Germania.
Regatul Unit s-a mai calmat întrucât a fost acceptat ca un fel de navă pilot și totodată remorcă a verilor americani, într-o „relație specială cu aceștia”, și-a pansat orgoliile ca lider al Commonwealth-ului și și-a mai dres economia, precum și coeziunea internă, prin accesul la fondurile UE. Acum SUA are propriile sale probleme și nu mai poate juca rolul colacului de salvare al britanicilor (nici măcar în chestiunea nord-irlandeză, vitală pentru unitatea regatului, Washingtonul nu sprijină politica Londrei), Commonwealth-ul scârțâie din multe încheieturi (mai cu seamă după moartea reginei Elisabeta a II-a și urcarea pe tron a lui Carol al III-lea), iar economia gâfâie după Brexit (cu adevărate atacuri de panică în City-ul londonez). De aceea, ultimii chiriași de la Downing Street 10 vor neapărat un război cu Rusia, cu China și, în general, cu toată lumea, evident implicând SUA, Polonia, Țările Baltice, Australia și pe toți idioții utili care, în numele unor valori de mult abandonate precum și cu prețul abandonării lor formale, par dispuși să îi câștige Perfidului Albion, la ruleta rusească, locul de concertmaistru în concertul națiunilor.
Germania, după ce și-a tras toate avantajele prin trecerea sa temporară de la doctrina Europei germane la cea a Germaniei europene, a revenit, odată cu demolarea Zidului de la Berlin, la proiectul „imperiului prietenos”, succesor al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, și acum încearcă să scape de sub tutela „imperiului necesar” american, senilizat și cu misiunea istorică epuizată, susținându-i războiul cu celălalt rival strategic tradițional al său, Rusia. Berlinul încearcă să profite de conjunctura războinică astfel creată pentru a se reînarma și a-și schimba statutul de putere soft cu cel de putere hard.
Sistemul pax americana a oferit imperiilor perdante (în termeni reali, iar nu în percepția simbolică) din cel de al Doilea Război Mondial (și, fără îndoială, trebuie adăugată listei acestora Franța, precum și ceilalți succesori ai vechilor imperii coloniale dizolvate prin lucrarea convergentă a SUA și URSS) un context geopolitic în care să se bucure de stabilitate și prosperitate, precum și de o influență relativ relevantă în luarea deciziilor politice cu impact global. Emergența unor puteri asiatice (în primul rând China, dar și India), precum și a unor jucători cu potențial semnificativ la scară planetară din America de Sud și chiar Africa (precum Brazilia, Mexicul și Africa de Sud), a pus unilateralismul american, deja fragilizat după decenii de efort menit a menține capacitatea militară a SUA de a acționa eficient ca „jandarm mondial”, în fața unor noi sfidări cărora nu mai are cum le face față.
Pentru puterile continentale vest europene (așadar, mai puțin insularul UK), declinul puterii americane a însemnat, pe de o parte, ocazia de a-și relua autonomia strategică, iar pe de altă parte, impulsul de a a-și promova ambițiile renăscute și a-și asigura viabilitatea autonomiei reafirmate printr-o antantă cordială cu Rusia.
Într-un atare context, cea mai bună variantă aflată la dispoziția SUA, pe lângă menținerea rolului conducător în alianța euro-atlantică, era tot asocierea cu Rusia (așa cum a gândit-o Roosevelt în lupta cu Germania nazistă), astfel încât să poată face față ascensiunii puterilor globale emergente.
Socotind, probabil, că pentru a lupta cu principalul rival strategic, China, este suficient să se bazeze pe alianțele din spațiul indo-pacific (în primul rând AUKUS), Washingtonul a preferat să facă în așa fel încât să împingă Europa germană, alias UE, în faliment, prin aruncarea ei într-un nou război cu Rusia. Sesizând tot mai clarele intenții ale vechilor aliați europeni, scăpați de amenințarea URSS, de a se rupe din legătura strategică transatlantică (nu declaraseră oare și Angela Merkel și Emmanuel Macron că SUA este o amenințare la adresa securității UE mai mare decât Rusia?!) și a fonda un parteneriat strategic euro-rus în cadrul unei Eur-Asii Mari, strategii unipolarismului american au calculat că adversitatea Rusiei este preferabilă unui nou Pact Ribbentrop-Molotov, respectiv reapariției unui bloc continental european de la Lisabona la Vladivostok, dacă nu ostil, cel puțin, în competițe cu blocul transatlantic, redus la SUA și UK.
Pe undeva acest calcul a coincis și cu cel al protagoniștilor vest-europeni ai Europei germane. Faptul acestora de a fi urmat politica rusofobă a neoconservatorilor americani, care au transformat Ucraina într-un avanpost NATO pe frontul rusesc, front avansat până pe teritoriul statelor slave post-sovietice și apt a rupe, în termeni reali, legăturile strategice ale Rusiei cu slavii balcanici și cu mările calde (Mediterana), anulându-i tradiționala poziție dominantă din Marea Neagră, se explică și prin teama față de o antantă americano-rusă, eventual cu caracter anti-chinez, convenită peste capul lor.
Nu este exclus ca la Berlin și Paris, ba chiar și la Roma, să se fi conchis că Rusia, o fostă superputere, se simte nu foarte confortabil în fața ascensiunii chineze, China fiind principala superputere globală emergentă. Rusia pravoslavnică nu poate fi liniștită în prag de secol al Asiei, văzându-și pântecul moale din Asia Centrală sub amenințarea ofensivei noilor proiecte globaliste chineze, purtate pe un nou Drum al Mătăsii, și a ambițiilor neo-otomane ale Turciei, exprimate chiar acolo prin imperialismul cultural turcic. Iată de ce era foarte probabil ca Rusia să își dorească o alianță cu fosta ei contrapondere strategică din timpul ordinii bipolare, SUA, acum o superputere decadentă, împreună cu care să se așeze la masa negocierilor cu Asia plurală pentru o nouă ordine post-americană, inevitabil multipolară, dar nu garantat simetrică. Alianța fostelor superputeri ale secolului XX, ar fi putut negocia cu succes, cu puterile asiatice emergente, un sistem care să garanteze echilibrul puterilor într-o ordine mondială multipolară în care securitatea să fie indivizibilă.
Incapabil să adopte reformele necesare pentru a oferi UE șansa de a fi altceva decât un alt Reich german, respectiv șansa de a fi, asemenea Chinei, o superputere emergentă soft, Occidentul european colectiv, a preferat să zădărnicească apropierea americano-rusă, care ar fi lăsat-o în afara marelui joc global, folosind Ucraina pe post de măr al discordiei între SUA și Rusia. Fără a băga de seamă la propria-i sinucidere ori plănunind o eventuală întoarcere a armelor la momentul potrivit, Europa germană, respectiv Occidentul european colectiv, s-a subordonat neoconservatorilor americani (ori a mimat subordonarea) pentru a aduce SUA și Rusia în pragul unui război direct, posibil nuclear, așa încât o „Mare Europă” întinsă de la Bering la Bering, unde UE să fie doar un spațiu de tranzit pentru toate tensiunile sistemului, să nu se poată naște.
Pe fondul evoluțiilor globale, toți aceștia purtau, de fapt, o bătălie de ariergardă. Ceea ce au obținut a fost doar împingerea Rusiei spre Asia și spre Arctica, precum și facilitarea unui acord sino-turco-iranian referitor la Asia Centrală, catalizând, în context, desprinderea Arabiei Saudite de ambarasantul aliat american. Neputând avea o alianță cu puterile atlantice, favorizată de afinitățile culturale obiective (cu toate se revendică de la cultura europeană iudeo-creștină, elină și romană), urmașii celei de a Treia Rome, întorc spatele Noului Ierusalim, își redescoperă rădăcinile asiatice și calitatea de putere nordică, facilitând astfel fondarea unei ordini mondiale post-americane, falimentul UE (ieșirea UE din istorie), o sinteză culturală cu valențe geopolitice între spațiul indo-extrem oriental și cel musulman, precum și un mecanism flexibil de reglaj al concentrărilor de putere apt a garanta pacea între aliați cu antipatii reciproce (China și India, Pakistanul și India, Turcia și Iranul, Arabia Saudită și Turcia) prin menținerea echilibrului între ei.
Din actuala criză ucraineană Rusia va ieși cu securitatea națională întărită (inclusiv, dar nu numai, prin recuperarea Donbasului și Crimeii), dar și cu capacitatea de a fi în ofensivă strategică la scară globală diminuată. În aceste condiții ea își va fi câștigat, totuși, un loc influent și de necontestat la masa negocierilor viitoarei ordini globale. Victoria sa strategică asupra fostului „imperiu necesar” american va consta tocmai în faptul că va fi devenit „contraponderea necesară” într-un sistem global al multipolarismului simetric cu geometrie variabilă. Cum se va plasa SUA în această ordine rămâne de văzut. În orice caz ea va pierde întâietatea în definirea și implementarea regulilor jocului global; și odată cu ea va pierde rolul conducător întregul Occident colectiv.
Chiar dacă Occidentul euro-atlantic va prevala din punct de vedere tactic asupra Rusiei pe frontul ucrainean, el nu mai are cum câștiga victoria strategică. Pe asta s-a bazat, probabil, și Președintele Putin când a acceptat sacrificarea relației ruso-occidentale ordonând intervenția militară în Ucraina natoizată. Victora SUA în confruntarea hibridă cu Rusia din Ucraina va produce mai mari pierderi americanilor decât rușilor. Despre membrii UE nici nu mai merită să vorbim, căci ei vor pierde oricum aproape tot ceea ce se poate pierde.
Cam acestea sunt concluziile care se pot desprinde în urma Forumului economic de la Vladivostok, a Summitului Organizației de Cooperare de la Shanghai, Sesiunii 2022 a Adunării Generale a ONU de la New York sau a evoluțiilor din cadrul BRICS. În contextul schimbărilor sugerate de evenimentele menționate trebuie incluse și evoluțiile istorice apărute în relațiile Israelului cu lumea arabă, urmând spiritul acordurilor abrahamice.
Nu este vorba despre edificarea unei realități noi în pas alergător. Nici Roma nu s-a clădit într-o zi. Nu este vorba nici despre o nouă realitate ideală și fraternală, în care să se instaleze o pace eternă, aflată în afara contradicțiilor, competiției și amenințărilor. Se conturează, însă, o lume în care conflictele se vor rezolva și rezultatul competiței se va decide după alte reguli, în condițiile absenței unui jandarm mondial și a unui centru cvasiunic de putere, excluzând ideea „pământului promis” și a „mântuirii” de către un „Salvator global” care definește regulile de urmat și valorile de apărat înscrise doar de el în „tablele legii universale”.
Privind harta lumii observăm cum, în timp ce Occidentul euro-atlantic plural / colectiv, narcisist, frivol și senilizat, se concentrează în confruntarea cu Rusia din Ucraina (din care, spre bucuria multora, aceasta va ieși diminuată teritorial, sub lovitura mortală a „bumerangului kosovar”), proclamându-se ca salvator global al democrației și amenințând cu sancționarea tuturor celor care nu îi urmează poruncile, un uriaș arc de cerc se cască pornind din strâmtoarea Bering spre sud, străbătând Marea Chinei, trecând prin Jakarta, pe la Capul Bunei Speranțe și Capul Horn, pentru a ajunge, incluzând Marea Caraibelor, în nordul Mexicului. Acest arc geostrategic cuprinde tot mai strâns, asemenea unui clește, amintitul Occident, pe care îl izolează tocmai pe când cel din urmă visa că îi izolează pe ceilalți.
Cum va arăta viitoarea ordine este încă greu de văzut. Ceea ce pare limpede este că, în măsura în care nimic nu se va schimba rapid în actuala stare de lucruri, ea se va proiecta fără participarea protagoniștilor vechii ordini. Nu știm încă ce va fi și ce va conta. Putem aproxima cu destulă precizie ce nu va fi și nu va conta. Nu cred că fenomenul natural al globalizării va putea fi negat. În schimb, dogma globalismului va fi repudiată. Monopolarismul nu va mai rezista. Într-o asemenea logică putem crede că suveranismul, implicând prezervarea și respectul identităților naționale, se va impune, dar nu va fi definit în contradicție cu federalismul (federațiile de state-națiune vor fi salvatoarele iar nu demolatoarele națiunilor), ci în contradicție cu globalismul imperial, globalizarea fiind multipolară.
Pe de altă parte, se poate prognoza sfârșitul consumerismului și al democrației (neo)liberale, pentru a se face loc unei vieți austere și democrației iliberale. Nu avem de ales.
România face parte azi din sfera Occidentului euro-atlantic, plural fără a fi pluralist. Ea nu participă, însă, la stabilirea politicilor acestuia și nici nu are vreo politică proprie, ghidată de interesele sale naționale, fie ele definite și în context european sau atlanticist. Istoria alianțelor sale, în curs de epuizare, precum și istoria proiectării unei noi ordini mondiale, în curs de apariție, se scurg în apatia totală a națiunii române. Românii suportă chinurile în care moare ordinea căreia îi aparțin și totodată pe cele în care se naște noua ordine, nu ca subiect, ci ca obiect al istoriei.
Cel puțin aceasta este atitudinea liderilor actuali ai României. A-i tolera în continuare înseamnă a ne asuma riscul ieșirii din istorie.
Occidentul colectiv mai are încă șansa, tot mai greu de valorificat, de a încheia pacea cu Orientul euro-asiatic pentru a reveni, lepădat de pretențiile hegemonice, la masa negocierii noii ordini mondiale. Ca membru, fie și prea puțin respectat, al familiei occidentale, România trebuie să facă presiuni asupra aliaților săi pentru a se angaja pe drumul unor astfel de negocirei și a dezescalada războiul ucrainean. Dacă nu va fi ascultată, va trebui să își ia soarta în propriile mâni și să pună interesul său deasupra intereselor aliaților săi. Ne alegem alianțele în funcție de interesele noastre, singurele eterne, iar nu interesele în funcție de alianțele noastre, totdeauna trecătoare.
Autor: Adrian Severin
Chabad Lubavitch: planuri pentru Rusia
”Este dat textul original al discursului lui Menachem M. Schneerson, în care el transmite destul de explicit și deschis despre modul în care intenționează să distrugă sute de milioane de oameni și să-și facă un cuib în Rusia – o nouă „Marea Khazaria” .. Planul evreilor și Israelului împotriva rușilor, Ucrainei și Rusiei:
Războiul din Ucraina a început și este purtat de Statele Unite și Israel la instrucțiunile și planurile rabinilor, precum și în conformitate cu planurile Rothschild și Rockefeller împotriva rușilor și slavilor în general. Planul evreiesc este cunoscut în Rusia, deoarece războiul din Cecenia a decurs și el în conformitate cu acest plan.
În 1992, secta Chabad a recunoscut M.M. Schneerson Moshiach – mesagerul lui Dumnezeu pe Pământ. Discursul rabinului evreu, liderul sectei Chabad, Schneerson, a fost rostit în 1994. Publicarea oficială a textului în ziarul „Slavyanin”, N -4 (32), 2001, Volgograd.
După publicarea în Rusia, evreii au depus o cerere la Ministerul Afacerilor Interne și au încercat să-l condamne pe redactorul ziarului V.F. Popov pentru antisemitism (articolul 282 din Codul penal al Federației Ruse). Instanța a luat în considerare, a audiat martori și experți – oameni de știință ruși, academicianul Yu.K. Begunov și doctor în drept O.G. Korotaev . Instanța a respins acuzația, iar textul discursului lui Schneerson a fost recunoscut ca fiind adevărat.
Schneerson a anunțat public planurile evreilor împotriva slavilor și rușilor, citim textul:
1. Tactica noastră specială de a lupta cu roș-maronii (și toți slavii sunt roș-maronii), datorită izolării sale, este Cunoașterea Secretă. Vom îndrepta marginea principală a luptei împotriva slavilor, cu excepția renegaților care s-au înrudit cu evreii prin aceleași interese. Adevărat, mai târziu, după ce le vom folosi în propriile noastre scopuri, îi vom elimina pe acești „înrudiți” din societatea noastră. Slavii, și printre ei rușii, sunt cei mai recalcitrați oameni din lume. Este recalcitrant datorită depozitului abilităților sale mintale și mentale, depuse de multe generații de strămoși, gene care nu pot fi modificate. Un slav, un rus, poate fi distrus, dar niciodată cucerit. De aceea, această sămânță trebuie eliminată și la început – o reducere bruscă a numărului ei.
2. Metodele noastre de luptă nu vor fi în niciun caz militare, ci ideologice și economice, folosind forțele de ordine dotate cu cele mai moderne tipuri de arme pentru a suprima fizic rebelii cu o cruzime și mai mare decât s-a făcut în octombrie 1993 în timpul execuției Sovietul Suprem al Rusiei. În primul rând, vom împărți toate popoarele slave (dintre ele 300 de milioane, dintre care jumătate ruși) în țări mici, slăbite, cu legături rupte. Aici vom folosi vechea noastră metodă: împărțiți și cuceriți . Vom încerca să punem aceste țări una împotriva altora. Atrage-i în războaie intestine pentru a se distruge reciproc.
Ucraineanul va crede că luptă împotriva Rusiei expansioniste, luptă pentru independența sa, va crede că și-a câștigat în sfârșit libertatea, în timp ce este complet dependent de noi. Rușii vor gândi același lucru, de parcă și-ar apăra interesele naționale, le-ar returna pământurile luate „ilegal” și așa mai departe. Toate acestea le vom face sub pretextul diferitelor suveranități, a luptei pentru idealurile noastre naționale. În acel moment, nu vom permite niciunei părți să se autodetermina pe baza valorilor și tradițiilor naționale.
În acest război al proștilor , vitele slave se vor slăbi și ne vor întări pe noi, principalii conducători ai tulburărilor, presupus că stau deoparte și nu numai că nu participă la evenimentele sângeroase, ci și nu se amestecă în ele. Mai mult, ne vom proteja complet. În mintea slavilor profani (neinițiați), vom pune astfel de stereotipuri de gândire în care cel mai teribil cuvânt va fi „antisemit” . Cuvântul „evreu” va fi pronunțat în șoaptă. Mai multe procese (cum ar fi procesul antisemitului Ostashvili, urmat de distrugerea lui) și alte metode (radio, televiziune – filme înfricoșătoare, precum răzbunarea superinformațiilor israeliene Mossad pentru uciderea evreilor) vor intimida vitele. încât nici măcar un păr nu va cădea din capul unui evreu, în timp ce slavii vor fi împușcați în loturi, distruși cu mii – la granițele unde evreii nu slujesc, în forțele de menținere a păcii, terorism, contract și criminal. crime.
3. Prostia etnică slavă nu înțelege că cei mai groaznici fasciști sunt cei care niciodată, nicăieri, nu vorbesc despre asta cu voce tare, ci organizează totul după cele mai democratice norme (cum ar fi alegerile prezidențiale din martie). Dimpotrivă, vom face însuși cuvântul „fascist” abuziv. Această etichetă va fi de temut de toți pe care o punem. Știm foarte bine că naționalismul întărește națiunea , o face puternică. Sloganul „internaționalismului” este depășit și nu mai funcționează așa cum obișnuia, îl vom înlocui cu „valori universale”, care este una și aceeași. Nu vom permite ca nici un naționalism să se ridice și vom distruge acele mișcări naționaliste care încearcă să scoată oamenii din dictatura noastră cu foc și sabie, așa cum se face în Georgia, Armenia, Serbia. Dar vom asigura prosperitatea deplină a naționalismului nostru – Sionismul, sau mai degrabă: fascismul evreiesc , care în secretul și puterea sa este superfascism. Nu degeaba Adunarea Generală a ONU a adoptat în 1975 o rezoluție în care definea sionismul drept cea mai notorie „formă de rasism și discriminare rasială”, dar datorită marșului nostru victorios pe întreaga planetă, în 1992 a anulat această decizie. . Am făcut din acest organism internațional arma aspirațiilor noastre de a prelua puterea asupra „tuturor regatelor și popoarelor”.
4. Vom lipsi marea populație de slavi de elita națională, care determină evoluția evenimentelor, progresul țării și, în cele din urmă, întregul curs al istoriei. Pentru a face acest lucru, le vom reduce nivelul de educație – în următorii 5 ani vom închide jumătate din institutele lor, iar în cealaltă jumătate vom studia . Vom lăsa să intre mai mulți armeni, ceceni, țigani și altele asemenea. Ne vom strădui să ne asigurăm că în guvernele țărilor slave există cât mai puțini reprezentanți ai popoarelor indigene, care vor fi înlocuiți de elita noastră evreiască. În mass-media – la radio, televiziune, scris, în artă, literatură, teatru, cinema, vom înlocui treptat cadrele naționale, înlocuindu-le cu propriile noastre sau, în cazuri extreme, cosmopolite.
Se va realiza umanizarea educației , în urma căreia obiectele care structurează gândirea emisferelor stângă și dreaptă ale creierului vor fi reduse și distruse:
a) limba și literatura,
6) fizica si matematica.
Nu este nimic de spus despre istorie. Vom oferi vitelor propria noastră viziune asupra istoriei, unde vom arăta că întreaga evoluție umană s-a îndreptat către recunoașterea națiunii alese de Dumnezeu a evreilor ca conducători peste întreaga lume. În loc de valori naționale, vă vom oferi patriotismul balalaikei și lacrimile de beție. Și aici scopul nostru este să înlocuim elita roșu-maro cu a noastră .
Nu vom permite dezvoltarea științei în aceste țări. Și nucleul oamenilor de știință (Academia de Științe) va consta din oamenii noștri . Nu vom permite nicio tehnologie înaltă, care să ducă la declinul complet al industriei, pe care o vom restrânge la producția de produse de primă necesitate pentru un contingent restrâns de sclavi care ne extrag materii prime. Există mulți ingineri, muncitori calificați și profesori printre orășeni. Vom crea astfel de condiții pentru ca ei să supraviețuiască (fără un loc de muncă, chirie mare, facturi la utilități, călătorii) încât să fugă singuri, deoarece rușii din țările CSI fug acum, în satele îndepărtate din nord, unde li se va părea că trăiesc mai ușor, ceea ce de fapt faptă ar fi și o păcăleală.
Descompuneți tinerii – și veți învinge națiunea ! Acesta este motto-ul nostru. Vom priva societatea voastră de tinerețe, corupând-o cu sex, rock , violență, alcool, fumat, droguri, adică vă vom priva societatea de viitor. Vom lovi familia, distrugând-o, vom reduce nașterea. Hitler era un băiat prost. A acționat direct, deschis. Și a trebuit să fac o treabă incredibil de mare – să ard milioane, să le împușc, să le îngropam și altele asemenea. A lăsat urme sângeroase. Acționăm mai viclean : nu vom avea urme.
A reduce natalitatea la cel puțin jumătate înseamnă a distruge 2-3 milioane de ruși pe an, fără costuri fizice. Nu este nevoie de sobe, cartușe, morminte. Și nu există urme. Nu nascut. Nu există vinovați. Vom crea condiții de viață mai bune pentru criminali decât pentru vite de muncă, vom elibera criminalii din închisori, astfel încât să fie mai multe crime, jafuri și instabilitate. Amnistia se va aplica doar hoților și ucigașilor, pe scurt, tuturor, cu excepția celor condamnați în temeiul articolului pentru „incitare la ură etnică” , care înlocuiește acum legea cu privire la antisemitism. Să semănăm frica printre oameni. Frica pentru o viață care nu va costa nimic, teama pentru un loc de muncă care poate fi luat în fiecare minut, teama pentru viitorul tău… Vom domni cu frică.
5. Aceste sarcini grandioase vor fi realizate în mai multe etape. Chiar și acum, 85% din raftul Oceanului Arctic (publicul larg nu este încă conștient de acest lucru) se află în mâinile noastre, datorită tratatelor confuze și inexplicabile încheiate sub Gorbaciov și Elțin. Deja acum un milion și jumătate de armeni trăiesc în ținuturile din sudul Rusiei – acesta este avanpostul nostru. La început, pentru înșelăciune , vom declara o republică armeană în Kuban, apoi, după ce i-am expulzat pe cazaci, o vom transforma în Khazaria – Israel. Ne va ajuta că cazacii sunt în mod constant beți, iubesc puterea și sunt gata să lupte între ei pe această bază. Adevărat, există o altă organizație structurată – clerul ortodox. Vom trimite acolo reprezentanții noștri evrei ca preoți, cărora, conform Talmudului, li se permite să îndeplinească în exterior ritualurile altor religii, păstrând în același timp credința în iudaism în sufletele lor. Îi vom mitui pe restul . Și cei care nu cedează – îi vom distruge . Rușii nu mai au structuri mai mult sau mai puțin organizate, iar vitele nu sunt în stare să le unească și să le creeze, pentru că vitele rusești s-au băut deja și s-au degradat și nu sunt capabile să se structureze.
Îi vom conduce pe toți muntenii unde ar trebui să fie – sus, în munți. În același timp, vom tăia rușii din Est cu ajutorul Arcului Mare . Va fi creată o confederație a popoarelor libere „Itil-Ural”, tăind Uralii și Siberia din Rusia Centrală (Komi, Republica Komi-Permyak, Udmurtia, Marele Tatarstan, Bashkortostan și Republica Volga Germanii create printr-un acord secret). cu Germania). Apoi arcul va trece mai jos prin Kalmykia, Daghestan, Azerbaidjan și se va închide cu Turcia. Și dincolo de Urali, totul este mai simplu: suveran Saha, Chukotka, Buriatia, presupus eliberați de sub jugul rus… Vom crea acolo o situație atât de insuportabilă, încât minoritățile naționale înseși vor cere „societății occidentale” să le protejeze de nenorociţi colonizatori ruşi.
Dacă în ultimul secol Statele Unite au cumpărat Alaska din Rusia , atunci în secolul XXI Siberia va cumpăra complet. Care va include teritoriile siberiene dintre Yenisei la vest, Oceanul Arctic la nord, Oceanul Pacific la est și granița cu China, Mongolia și Coreea de Nord la sud. Aceste terenuri sunt de două ori mai mari decât Statele Unite. Un acru de teren va fi cumpărat la un preț de 1.000 de dolari, dar toată Siberia va trebui să plătească 3 trilioane de dolari în 20 de ani. Plățile anuale se vor ridica la 200 de miliarde de dolari, dintre care jumătate vor merge pentru achiziționarea de bunuri în Statele Unite. Siberienii nu merg nicăieri pentru că trebuie să se supună unui fel de influență străină, iar SUA arată mai bine decât vecinii săi asiatici. La urma urmei, Vladivostok este mai aproape de Los Angeles decât de Moscova…
6. Pentru a desfășura toate aceste evenimente primordiale pentru noi, sub masca „transformărilor democratice” vom da vitelor slave o monarhie. Pentru fiecare un președinte marionetă. Și mai multă strălucire, zgomot, pompă! Monarhismul este bun pentru că direcționează toată energia maselor într-un fluier. Ne distrage atenția de la munca noastră activă secretă de structurare a populației după tiparul de care avem nevoie. Președintele este un paravan , oarecum ales de popor (și vom face procedurile electorale pentru ca totul să pară legal), din cauza căruia vom gestiona toate procesele necesare. Președintele va fi înzestrat cu puteri nelimitate. Prin remanierea personalului la cele mai înalte posturi ale agențiilor de aplicare a legii, el va pune oamenii noștri în fruntea acestora. Armata, Ministerul Afacerilor Interne, FSB și tot felul de forțe speciale vor fi subordonate direct președintelui. Și asta înseamnă noi. Vom avea în mâini doar frânghii care merg în mâinile președintelui. Și vom trage aceste sfori în modul corect pentru a implementa planul grandios de cucerire a tuturor triburilor și regatelor, subordonându-le super-poporului nostru, ales de Dumnezeul lui Israel.
7. Dar principalul lucru sunt banii . Ei fac totul. Ei sunt putere. Ei sunt puterea. Cine are bani are arme. Ultra-modern. Are o armată de mercenari. Banii dețin mass-media, păcălind miliarde de vite umane. Ei mituiesc oamenii de care avem nevoie. Indisciplinatii sunt indepartati. Fanii rezistenți sunt bombardați – irakieni, sârbi, în viitor – ruși. Totul este decis de capital și de preluarea puterii. Practicăm acumularea de capital și preluarea puterii de mai bine de trei milenii și nimeni nu se poate compara cu noi în această chestiune. Nu ai banii tăi. De asemenea, autoritățile. Nu le ai și nu le vei avea niciodată! Nu o vom da ! Te uram peste masura! Această ură îți dă puterea de a zâmbi dulce în față, de a insufla încredere în tine și de a te conduce, arătând „grijire” față de tine și copiii tăi, viitori nepoți și strănepoți, care în realitatenu va apărea . Ești condamnat. Și până când vei înțelege acest adevăr simplu, în timp ce treci, până atunci vei fi bătut mai mult decât ar trebui. Fii ascultător – vei rămâne cu 65-70 de milioane de unități, altfel – 40-45 . Principalul lucru acum este să ne țineți cel puțin încă 2-3 ani. Și atunci nu vor fi probleme pentru noi aici, în această țară. Vom crea astfel de mijloace de protecție încât niciunul dintre voi nu se va mișca. Tot ceea ce ne va fi cunoscut este controlat și controlat în secret. Și nimeni nu ne poate opri!
Ce vom face
1. Rezervele mondiale de materii prime industriale sunt epuizate, iar până la începutul următorului mileniu, „societatea occidentală” nu va putea să-și mențină nivelul actual de consum fără reaprovizionare din noi surse – țări donatoare coloniale. Prin urmare, aspirațiile noastre sunt îndreptate acum către Rusia cu două obiective comune: primul este lichidarea celui mai puternic și independent imperiu, care ocupă o șesime din pământ. A doua este achiziționarea bogăției sale, care reprezintă 60-70% din toate rezervele mondiale de materii prime și 75-80% din rezervele mondiale de petrol și gaze descoperite, concentrate în Siberia și pe raftul Oceanului Arctic.
2. Există o încălzire intensă a climei pe planetă. Deșertul se deplasează spre nord cu o rată de 10 km pe an, deshidratarea pământului este de 25 m pe an. Chiar și acum centrele antice ale lumii – Atena, Roma și, cel mai important, Ierusalimul ( Israel ) se încadrează în zona numai de irigare artificială. În 20-30 de ani va fi necesar să ne gândim la strămutarea mase uriașe de popoare civilizate la nord de actuala lor reședință. Până atunci, în Kuban , în regiunea Rostov, în Ucraina va exista un climat subtropical uimitor, iar în regiunea Pământului Negru și în nordul Ucrainei – clima Ciscaucaziei de astăzi. Dacă ne amintim istoria, atunci trebuie să recunoaștem că aceste pământuri sunt pământurile originare ale vechii Khazaria evreiască, adică Israelul, capturat de Rusia Kievană în secolul al X-lea. Slavii sunt oaspeți temporari aici și sunt supuși evacuării.
Vom întoarce acest teritoriu și vom crea pe aceste pământuri fertile Marea Khazaria – statul evreiesc, așa cum am creat Israelul acum 50 de ani, înlăturând palestinienii. O parte din israelieni se vor muta aici, iar noi vom conduce vitele slave departe spre nord, în afara Moscovei. Va exista un mic teritoriu nordic – o mică rezervație cu o populație compactă, o rezervație, asemănătoare cu indienii din America.
Ziarul „Slavianyn”, N-4 (32), 2001, Volgograd
Chabad Lubavitch și șovinismul evreiesc (David Duke)
I may need your help. I tried many ways but couldn’t solve it, but after reading your article, I think you have a way to help me. I’m looking forward for your reply. Thanks.
Lottubet? It’s a new name in my list of places to potentially get rich Quick. I like the vibe. Looks promising, I think this might be where I can strike gold! lottubet
Lottubet? It’s a new name in my list of places to potentially get rich Quick. I like the vibe. Looks promising, I think this might be where I can strike gold! lottubet
Thanks for sharing. I read many of your blog posts, cool, your blog is very good. https://accounts.binance.com/ro/register-person?ref=HX1JLA6Z