Politicienii-clovni față cu războiul

În urmă 30 de ani, când mulți sărbătoreau căderea comunismului și triumful istoric al capitalismului vestic, ba chiar ”sfârșitul istoriei”, alții, mult mai puțini, estimau că liderilor vestici le va fi dor de Zidul Berlinului și de sentimentul de stabilitate înghețată pe care l-a dat cortina de fier.

Instabilitatea de acum este reflectată și exacerbată de eșecurile liderilor politici din toate taberele. Liderii serioși din perioada Războiului Rece țineau și ei mari discursuri publice, dar în același timp erau conștienți de importanța geopoliticii și întrețineau relații pe canale discrete, ceea ce a ajutat, spre exemplu, la rezolvarea crizei rachetelor din Cuba.

”Spre deosebire de acele vremuri, liderii de azi par să ignore realitățile geopolitice și regulile normale ale diplomației internaționale. Par să facă politica externă pe genunchi, via Twitter, mai degrabă decât să ia decizii după consultări serioase. Apoi, deciziile în politica externă se iau pentru atingerea unor obiective limitate în politica interna, iar acesta este cocktail periculos”, scrie jurnalistul Mick Hume, pentru Spiked.

Lipsa unor lideri înțelepți într-o lume instabila face ca lucrurile să scape repede de sub control, ducând la crize precum cea din Ucraina. Ne-am obișnuit să ni se spună că amenințarea războiului nuclear este mare din cauza că ”Putin este nebun”, un extraterestru, o creatură care nu este din universal nostru și care este capabilă de orice, inclusiv de lansarea unui război nuclear dintr-un capriciu oarecare.

Însă liderul fără îndoială disperat de la Moscova nu este singurul lider mondial capabil de gesturi iresponsabile care să ducă la un conflict. Până la urmă, președintele Biden a fost cel care a introdus perspectiva apocalipsei nucleare în discuțiile despre Ucraina, făcând o comparație cu criza rachetelor din Cuba. Apoi, Nancy Pelosi, lidera Camerei Reprezentanților, a întreprins o vizită în Taiwan și a promis că America va apăra insula în fața Chinei comuniste, o provocare inutilă. Iar, în Marea Britanie, fostul ministru de Externe Liz Truss, acum premier, a provocat Moscova înainte de invazia in Ucraina, tratând politica externa ca pe o platformă pentru ambițiile ei de a deveni lidera Partidului Conservator. Acești oameni îi pot face pe Kennedy și Hrușciov să pară înțelepți precum Solomon.

Chiar dacă apocalipsa nucleară este puțin probabilă, în ultimii 60 de ani s-a produs o schimbare care face ca spaima războiului nuclear să depășească nivelul rațional. Este vorba despre instalarea unei culturi a fricii în societățile occidentale. În cazul crizei rachetelor din Cuba, spaima pleca de la acea situație specifică și de la ce s-ar fi putut întâmpla. Astăzi, teama de o apocalipsă nucleară este doar una dintre manifestările unei culturi generale a fricii, care se transferă de la o panică la alta. Iar aceste sentimente sunt exacerbate de politica fricii practicată în diferite moduri atât de „nebunul” Putin, cât și de fanfaronul Biden.

Nu trebuie ca discuțiile despre apocalipsa nucleară care sunt alimentate de ambele tabere să ne distragă atenția de la faptul că trebuie să ajutăm Ucraina în lupta pentru autodeterminare. Însă ar trebui să ne dorim niște minți mai limpezi în fruntea guvernelor și mai multă diplomație în aceste vremuri de instabilitate. Nu avem nevoie de lideri ratați care pot transforma orice conflict într-o criză a rachetelor din Cuba.”

Când clovnii umblă liberi, lumea devine un circ

Însă liderii noștri politici sunt obligați să fie astfel, sunt obligați să fie clovni, este opinia unuia dintre editorialiștii Takimag. Politicienii occidentali sunt obligați să urmeze modelul lui Brad Pitt, care a apărut îmbrăcat în rochie la Berlin, la premiera ultimului său film. Cel mai probabil, actorul a încercat să puncteze la capitolul evlavie raportat la noua religie. Pitt este bărbat și este alb, or asta este cel mai rău lucru posibil potrivit noii religii; prin urmare, actorul a vrut să devină trans. A spus apoi, pentru Financial Times, cât de greu îi este să fie un bărbat normal, fără însă a folosi aceste termen, care contravine și el noii religii. A spus că rolul bărbatului tradițional îl epuizează.

”Observăm aceeași dinamică și în sistemul politic. Politicienii noștri au devenit ridicoli pentru că în acest fel atrag atenția. Dacă vrei o carieră politică, trebuie să atragi cumva atenția publicului. Cum a atrage atenția prin realizări presupune mult timp, muncă și talent, cei mai mulți politicieni aleg varianta de a se perverti”, scrie Takimag.

”Motivul pentru care Marea Britanie are un premier nătâng precum Liz Truss este că predecesorul ei a fost lipsit de scrupule și nu s-a purtat cum se cuvine în timpul pandemiei. Desigur, Boris Johnson însuși a devenit premier pentru că a jucat un rol unic pe scena – a fost Winston Churchill jucat de Mr. Bean într-un scheci britanic. A devenit premier pentru că a fost clovnul cel mai bun al momentului.

Munca de premier presupune să fii amuzant, iar din această cauză britanicii sunt acum într-o criză politică. În vreme de criză, conservatorii s-au uitat prin partid dar nu au găsit decât clovni angajați pentru a juca roluri secundare pe lângă Boris Johnson. Dacă ar fi fost vremuri mai ușoare, conservatorii ar fi pus în scena un spectacol foarte amuzant, dar acum este nevoie de competență, nu de spectacole.

Asemenea crize nu sunt doar în Marea Britanie. Întreg Occidentul poate da vina pe Imperiul American Global pentru transformarea politicii în spectacol de circ. De la finalul Războiului Rece, politica americană a fost dominată de clovni. Bill Clinton a jucat un rol amuzant și a fost recompensat cu președinția.

Unii pot spune că Reagan este cel responsabil pentru transformarea Washingtonului într-un Hollywood al actorilor urâți. Reagan a fost actor o viață întreagă. Calitățile sale s-au dovedit extrem de utile în politică, unde bătăliile se dădeau pe micul ecran. Naturalețea sa în fața camerelor de luat vederi i-a adus celebritatea politică.

Poate că mai sunt oameni care-și amintesc de dezbaterile dintre Nixon și Kennedy, cele care au marcat intrarea televiziunii în politica. Nixon l-a depășit ușor pe Kennedy, însă Nixon părea în vârstă și urât, iar majoritatea telespectatorilor l-au preferat pe frumosul și tânărul Kennedy. Din acel moment, a fost necesar ca politicienii să arate bine pe sticlă.

Indiferent a cui este vina, sistemul politic se reduce la divertisment. Prin urmare, politica selectează o mulțime de oameni care sunt dispuși să se înjosească pentru a atrage atenția. Dacă ești o barmaniță credulă și ești dispusă să faci orice pentru a ajunge pe scenă, atunci poți urma modelul Alexandriei Ocasio-Cortez și poți ajunge în Congresul SUA.

Așa se explică și de ce Biden a ajuns președinte. Așa cum implozia lui Boris Johnson a dus la dezastrul Liaz Truss, la fel implozia lui Hillary Clinton a făcut ca Washingtonul să rămână cu alegerea imposibilă între Donald Trump și Bernie Sanders. S-au uitat în jurul lor și nu au găsit decât actori pentru roluri secundare. Și astfel au fost obligați să-l transforme pe Joe Biden în starul spectacolului.

Asta este natura democrației. Ca și în divertisment, democrația favorizează lucruri de care nu ai nevoie în vreme de criza. Ultimul lucru de care ai nevoie într-o celulă de criză a guvernului este o starletă care caută să  atragă atenția, însă toate capitalele occidentale sunt pline de asemenea personaje. Nimeni nu știe ce să facă, pentru că politicienii noștri nu au fost angajați pentru a fi competenți. Au fost angajați pentru divertisment.

Uitați-vă bine la clasa politică din Vest și vedeți dacă este cineva care să fi avut o slujbă în sectorul privat. Poate cel mai aproape sunt avocații, însă noua din zece au lucrat tot pentru sectorul public. Problema este că a fi lucrat în sectorul privat este o bilă neagră în politică. Te face suspect. Ceilalți actori angajați nu pot avea încredere în cineva care poate să-și câștige traiul fără aplauzele de la carnaval.

Se spune că Mama Natură nu suportă vidul de putere, însă acum suntem pe cale să învățăm că natura nu-i suportă nici pe clovni. Vestul se află în fața celei mai mari crize de după Primul Război Mondial. Dacă nu apare cineva care să rezolve criza politică, ne vom da seama pe pielea noastră de ce saltimbancii erau izolați la periferia societății – pentru că, dacă îi lași pe clovni să umble liberi, atunci totul se transformă într-un circ”.

Sursa: Cotidianul