Cum a fost posibilă trădarea UE? SUA trebuie felicitată.

Până la debarcarea de la putere a lui Donald Trump, ambiția UE, care era a doua putere economică/tehnologică a lumii, a fost aceea de a deveni un actor global, o voce sine qua non la masa la care se iau deciziile care privesc soarta lumii, alături de SUA, China și Rusia.

Relațiile economice cu Rusia și China erau în profitul UE. Tehnologia de vârf a UE, forța de muncă europeană supercalificată plus materiile prime rusești, la prețurile cele mai avantajoase, imensa piață chineză creau baza pentru ca UE să-și atingă scopul.

Rusia, de partea ei, își dorea relații economice preferențiale cu UE. Livrând materii prime și beneficiind de investițiile și know-how-ul european. O alianță economică UE-Rusia ar fi însemnat un competitor redutabil pentru SUA și China. Cu perspectiva de a domina economia lumii, având Germania ca motor economic și vârf al tehnologiei.

Or ce s-a întâmplat apoi? Dintr-o dată, leadership-ul de la Bruxelles s-a trezit că este prea dependent de energia și materiile prime importate de la ruși. Deși erau cele mai ieftine. S-a băgat în capul europenilor ideea că nu e bine, trebuie diversificate sursele. De ce? Existau altele mai ieftine? Nicidecum.

Care ar trebui să fie interesul UE și, implicit, al popoarelor europene? Nu să urmărească propria prosperitate? Sau pe a corporațiilor americane? Deci NU dependenței de energia Rusiei, dar DA dependenței de a SUA! Care e mai scumpă.

A amenințat vreodată Rusia țările UE? Nicidecum. Ba din contră, o alianță cu UE era de preferat pentru Rusia, care se confrunta cu competiția tot mai agresivă a Chinei în țările Eurasiei, acolo unde Rusia deținea influența. Cum de s-a sucit UE atunci? Cine a trădat aici interesele popoarelor europene? Cine a avut interesul să „rupă” UE de materiile prime și piața din Rusia? Cu ce scop?

Cum de a renunțat UE la ambițiile sale de mare putere economică a lumii și a ales calea recesiunii economiilor sale și a pierderii prosperității cetățenilor săi? Cum de a renunțat la interesele sale în favoarea celor ale SUA? Fiindcă decizia nu pare a unor oameni sănătoși la cap. Ci a unor sinucigași. Care au ales să facă din UE remorca SUA.

Ce îl satisface pe cetățeanul european, renunțarea la relațiile economice reciproc avantajoase cu Rusia devenind dependent de gazul lichefiat american, de trei ori mai scump, în detrimentul propriei prosperități? Eu nu cred că un om normal la cap poate gândi astfel.

E, aici eu vreau să felicit strategii americani care au reușit această performanță: să-i facă pe europenii spălați la creier să aleagă să se alinieze la interesele corporațiilor americane, sacrificându-și economiile. Fără trădarea UE, războiul din Ucraina n-ar fi fost declanșat. USA fără UE nu puteau să facă nimic.

UE trebuia doar să susțină în fața Americii și a lumii întregi ca Ucraina să-și respecte semnătura pe Tratatul Minsk 2. Tratat pe care Germania, Franța și OSCE l-au girat. Și pe care Ucraina, susținută de USA cu tăcerea complice a UE, l-a încălcat continuu. Nu mai era niciun război, nicio amenințare nucleară acum. Și ar fi forțat USA să accepte multipolarismul, revenirea la vechea ordine bazată pe ONU, cea mai sigură care ar putea exista.

Rămâne întrebarea: cine le-a luat mințile politicienilor europeni? Cu ce anume, de au acționat împotriva intereselor UE? Nu rețin exact acum, dar am postat o dată. Și am să mai caut. Un strateg american era întrebat cum reușesc Statele Unite să convingă politicieni să adere la politica globală americană: cu bani, spunea el.

Se va afla vreodată care sunt și unde sunt depozitate comisioanele politicienilor care au semnat contracte comerciale, militare cu USA? Credeți? Păi cine deține și controlează secretele bancare în lumea asta?

Când Ursula von der Leyen sfidează peste 450 mil. contribuabili europeni și instituțiile de control ale UE, secretizând pentru decenii contracte semnate de ea, de 40 mld. EUR, ai dreptul să crezi asta? „Valorile” europene, euro-atlantice?

Mai știu eu un exemplu de astfel de „valori”. Un guvern al României a semnat un contract de 1,5 mld. EUR cu o companie americană – care a construit de banii ăștia doar 52 km de autostradă, lăsând proiectul baltă -, și contractul a fost secretizat pe decenii (ca și cel Petrom-OMV), după care a și dispărut. Contractul, zic.

E vreo exagerare în ceea ce am scris eu aici? Nicidecum. Doar că spălații la creier nu recunosc. Fiindcă ei nu mai pot gândi ca niște oameni normali. Și sunt sado-maso, le place. Tot ceea ce e în dezinteresul lor. Felicitări, America! Chiar că ești tare!

Autor: Angelo Davidescu