Cele două mîini ale ortodoxiei românești

Incontestabil, ortodoxia românească se află în mîini sigure. Mă tem însă că asta nu înseamnă că se află neapărat și pe mîini bune. Dar poate că rezultatul nici nu poate fi altul atunci cînd siguranța este preferată normalității (bineînțeles că normalitatea presupune siguranță; dar cînd siguranța devine condiția normalității, efectul nu va putea fi decît anormalitate). Astfel, în BOR și mai ales asupra ei își exercită autoritatea pe de o parte intelectualii ortodocși din mediul universitar care au reușit să elaboreze un model de ortodoxie deschisă și mai ales compatibilă cu creștinismul occidental la nivelul atitudinii, discursului și orientărilor. Pe de altă parte, funcționează la un nivel public mai vizibil, deși mai limitat ca influență autoritatea unui mediu ortodox superficial teologic, al cărui atașament pentru BOR și pentru ortodoxie este întemeiat nu doar pe o credință pe cît de intensă pe atît de confuză, ci în mare măsură și pe o teamă crescîndă față de o lume pe care nu o poate înțelege altfel decît printr-o grilă conspiraționistă. 

Liderii ortodocși se folosesc de fiecare dintre aceste două „mîini” pentru a supraviețui personal, iar poate că unii nutresc în plus și gîndul consolator al „salvării Bisericii” prin acest joc: de mediul intelectual au nevoie pentru a reprezenta BOR onorabil în relație cu lumea intelectuală creștină (dar și cu cea seculară) din țară și din Apus, în timp ce de mediul subteran au nevoie pentru a lăsa iluzia unei Biserici luptătoare. De pildă, în timp ce cu primii vor încuraja cercetarea antisemitismului interbelic, cu ceilalți vor întreține mitologia sfinților închisorilor.

Principala problemă din ortodoxia ultimilor zece, douăzeci de ani nu este apariția unei asemenea polarizări între două grupări care, de altfel, par să se ignore reciproc. Nefiresc este că între timp a dispărut ortodoxia tradițională, cea pe care părintele Rafail Noica o definea atît de profund drept „firea omului”. Pentru a putea forma această ortodoxie firească este nevoie de un alt fel de mîini. De mîini firești.

Sursa: Cumpăna. O viziune ortodoxă.