Ce ne spune controversa legată de Raportul Amnesty
Raportul Amnesty a fost vehement contestat, iar acum probabil va fi revizuit sau chiar retras, de vreme ce chiar instituția care l-a emis îl supune unor verificări efectuate de oarece experți …”independenți”, că să vadă ce a fost greșit. Pe lângă faptul că procedând astfel Amnesty își pune in joc întreaga activitate (deci până acum rapoartele lor nu erau… independente?), această cedare la presiune este grăitoare și este rezultatul climatului toxic de război în care s-a afundat întreaga medie din lagărul „nostru”.
In timp de război, doar oponentul face crime împotriva umanității. Doar el e capabil de atrocități, un monstru subuman cu care nu poți și nu trebuie să stai de vorbă (să negociezi). Tu, in schimb, ești de partea binelui, lupți pentru cauza corectă și ești nevinovat ca o floare. Așa funcționează propaganda de război. Rolul său este de a ascunde propriile crime față de proprii cetățeni și de a dezumaniza oponentul pentru a menține o stare de spirit favorabilă continuării războiului sau măcar pentru a descuraja opoziția. Nu e permisă fisura.
Într-un astfel de climat, orice voce cât de cât nuanțată este drastic condamnată, și când e lege marțială condamnată la propriu pentru trădare, defetism etc. De aceea Raportul Amnesty, foarte blând de altfel cu crimele ucrainenilor, a fost atât de prompt contestat. Pentru că nu e un simplu reportaj mediatic, e un raport instituțional. Și nu trebuie să existe vreo pată in acest război „sfânt” la nivel instituțional, care să conteze când se va scrie istoria și se va face judecata (de aici).
Pentru noi, semnul rău este că avem, și cu acest prilej, largi categorii de civili a căror moarte sau exterminare este neglijabilă sau chiar dezirabilă. Rușii bombardați din Donbas nu există pentru noi. Civilii sacrificați de trupele ucrainene sunt tot vina altuia. Jocul cu focul nuclear de la Zaporojie nu poate fi decât vina blestemaților de ruși. Dacă ești de partea greșită a „istoriei” sau pur și simplu in locul nepotrivit, moartea ta nu ne interesează. Sau poate chiar ne faci o favoare, te simți și te duci benevol pe altarul sacrificiului uman de care e nevoie pentru această nouă lume și nou sistem în numele cărora am ridicat acest șantier mondial.
Autor: Anghel Buturugă
