România fără viitor

Este dramatic să observi cât de ușor ne vindem viitorul fără măcar să înțelegem semnificația acestui gest. Criza energetică trebuia să ne ocolească ca pe un melc, dar ne-au lipsit inteligența și empatia față de oameni. Șleahta de trădători pe trotinete și-a asumat numai aberații pe bandă rulantă în numele nostru și al copiilor noștri. Au construit un PNRR bun de șters pe jos cu el, pentru ca distrugerea economică a țării să poată continua nestigherită. Cu fețe de tâmpi și sandale în picioare nu au facut decât să mai rupă o halcă din mica independență care ne-a rămas. Am scris și agreat cu zambetul pe buze numai nenorociri, pentru ca astăzi să ajungem la testul realității. Nu facem decât să închidem și să tăiem de peste tot, fără a pune nimic în loc. Tot ceea ce trăim este o subminare a economiei naționale, fără ca nimeni să plătească sau sa fie luat la întrebări. S-a reușit punerea în genunchi a României și pare că nimeni nu o mai poate ridica în picioare.

Plecarea lui Ciucă pentru marea negociere a PNRR s-a soldat cu un eșec. Conservarea, în termenii crizei de azi, înseamnă doar închidere și punere în pericol a sistemului energetic național. Vestul, fruncea României, se va putea trezi oricând cu câteva black-outuri, demne de a ne tulbura somnul adânc izbindu-ne de zidul realității. Planul decarbonizării este un deziderat imbecil, în condițiile în care noi inchidem totul la termen, dar eșuam în a construi ceva de pus in loc. Din dorința de a fi elegant, refuz să intru în detalii mai sensibile pentru a nu vă ridica temperatura și mai mult.

Marele plan al energiei verzi este o dovadă a lipsei de gândire strategică în Europa. După ce am construit în decenii o dependența de toată frumusețea de Rusia, ne aruncăm cu capul înainte într-o dependență și mai frumoasă de China. Dacă credeți că Putin este un om cu care se negociază greu, aștept cu nerăbdare ziua în care talentele diplomatice ale UE își vor arăta limitele în fața Chinei. De abia atunci va simți UE ce înseamnă frustrarea acumulată a unui imperiu umilit timp de cateva secole de Occidentul binevoitor. De abia atunci vor realiza liderii europeni ce înseamnă să negociezi cu Xi, un lider cu o tinerețe marcată de umilințe și muncă forțată în “lagărele” chineze.

Până la acel moment însa, s-ar impune o trezire reală din xenofilia slugarnică de care dăm dovadă. Este timpul să ne punem la masa cu toate resursele de inteligență de care mai dispunem și să gândim un plan serios pe termen lung de salvare a României și economiei românești. Trebuie să ne extragem cu rapiditate din ghearele deglobalizării și a resetării în curs de implementare. Nimeni în UE nu se va gândi o clipă la viitorul nostru. Suntem membrii unui club european, în care astăzi, fiecare încearcă să se salveze individual.

Suntem prea slugarnici pentru a înțelege crudul adevăr, dar această realitate ne va izbi în anii urmatori. Suntem datori să reușim în fața copiilor noștri și a bătrânilor care au construit această țară. Suntem condamnați să ne luptăm, pentru ca ultimii ani de viață să nu îi găsească înghețați de frig și subjugați de foame. Nu ne trebuie decât voință și o doză minimă de inteligență. Refuz să cred ca nu avem aceste resurse, pe care am reusit să le descoperim în cotloanele Romaniei în timpuri mult mai grele decât cele pe care le trăim astăzi.