Cum merge lumea

Weekendul trecut am citit cartea „Cum merge lumea”, apărută la Editura Curtea Veche, 2020, care aduce împreună patru cărți de interviuri oferite de Noam Chomsky – fost profesor la celebrul Massachusetts Institute of Technology – MIT.

Considerat unul dintre cei mai mai influenți intelectuali ai lumii actuale și, cu siguranță, cel mai citat – aflat pe locul 9 între cei mai citați intelectuali din istorie -, Chomsky face o analiză necruțătoare a ordinii neoliberale americane, pe care SUA au impus-o, adeseori apelând la forță – orchestrând crize, lovituri de stat sau de guvern, ori pur și simplu invadând și devastând țări din Lumea a Treia aflate în zona lor de influență. Voi posta mai multe idei care cred că i-ar interesa pe mulți dintre cei care vor să înțeleagă lumea în care trăim astăzi.

„Dacă vrem să știm „cum merge lumea“, adică să discernem ce se întâmplă în spatele ușilor închise, ceea ce trebuie să facem nu este să ne acoperim ochii, ci să ne îndreptăm atenția, pentru început, către deciziile militare, politice și economice luate în ultimele decenii de guvernele Statelor Unite ale Americii.

Chiar dacă multe dintre ele sunt frumos îmbrăcate și justificate cu măiestrie în presa centrală drept măsuri de apărare a drepturilor omului sau de protejare a democrației, multe dintre acțiunile militare întreprinse de SUA în America de Sud și peste tot în lume au fost, de fapt, tot atâtea acte de agresiune.

Adevărata lor miză, cea mereu trecută sub tăcere, n-a fost alta decât aceea de a securiza interesele economice ale marilor corporații americane, indiferent de costurile sociale și umane. Situația precară în care se află sute de milioane de oameni din cele mai diverse zone ale globului, din Europa de Sud-Est până în Bangladesh și din Congo până în Venezuela, este cauzată în cea mai mare parte de complicitatea criminală dintre administrațiile Statelor Unite ale ultimelor decenii și mediul corporatist transnațional care a crescut și a înflorit la umbra celor dintâi.

Și nu doar a crescut și a înflorit, ci a ajuns să acapareze politicul, să-l manipuleze și, în unele cazuri, să și-l subordoneze de-a dreptul, transformând democrația într-un paravan sau într-o șaradă. Faptul că, în prezent, această complicitate a devenit un monopol politic al mediului de afaceri de tip Wall Street și, în cele din urmă, al capitalismului per se este demonstrat de evenimentele din ultimele două decenii.

Dereglementarea pieței financiar-bancare, prin abolirea Legii Glass-Steagall în timpul administrației Clinton, făcută exclusiv în interesul marilor conglomerate bancare – care a jucat un rol hotărâtor în declanșarea crizei financiare din 2007–2008 –, este numai unul dintre nenumăratele exemple care ar putea fi aduse în sprijinul acestei teze. (…)

În urma intervențiilor americane, soldate adesea cu zeci sau sute de mii de morți, societățile intră în colaps, iar așa-zisa lor democratizare se consumă sub forma aducerii la putere a unei dictaturi militare sau a unui regim politic extremist care girează interesele economice ale corporațiilor americane”, afirmă Noam Chomsky.

„În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, grupuri de lucru ale Departamentului de Stat și ale Consiliului pentru Relații Externe au pus la cale un plan de reconfigurare a lumii postbelice, formulând pentru prima oară conceptul de „Zonă Extinsă“, care ar fi urmat să fie subordonată nevoilor economiei americane.

Zona Extinsă urma să includă emisfera vestică, Europa de Vest, Orientul Îndepărtat, fostul Imperiu Britanic (aflat oricum în disoluție), resursele energetice imense ale Orientului Mijlociu (care treceau acum sub controlul nostru, find smulse din mâinile rivalilor noștri francezi și englezi), restul Lumii a Treia și, pe cât posibil, întreaga planetă. Aceste planuri au fost implementate în măsura posibilităților de care au dispus SUA după încheierea războiului.

Fiecare parte a noii ordini mondiale a primit un rol bine determinat. Țările industriale urmau să fie ghidate de „marile ateliere“ – Germania și Japonia – care și-au demonstrat măiestria în timpul războiului și acum ar fi urmat să lucreze sub atenta supraveghere a SUA.

Lumea a Treia trebuia „să își îndeplinească funcția majoră de sursă a materiilor prime și de piață de desfacere“ pentru societățile capitaliste industriale, cum arăta o notă a Departamentului de Stat din 1949. Ea avea să fie „exploatată“ (pentru a folosi termenul lui Kennan) în vederea reconstrucției Europei și Japoniei.

(Referințele din documentul menționat sunt în special la Asia de Sud-Est și Africa, dar ele au un caracter general.) Atari documente declasificate sunt citite doar de cercetătorii din mediul academic, care aparent nu găsesc nimic ciudat sau jignitor în toate acestea.

Războiul din Vietnam a fost rezultatul încercării SUA de a se asigura că țara își va îndeplini rolul de tributar. Naționaliștii vietnamezi nu au vrut să accepte acest lucru, așa că a trebuit să fie anihilați. Nu forța lor militară era în sine o amenințare, ci faptul că, păstrându-și independența prin raport cu SUA, ar fi putut crea un precedent periculos, devenind un exemplu pentru toate națiunile din regiune.

Guvernul Statelor Unite trebuia să joace două roluri majore pentru impunerea acestei noi ordini mondiale. În primul rând, trebuia să securizeze domeniile îndepărtate ale Zonei Extinse. Acest lucru presupunea un joc de intimidare, care să ofere garanția că nu va exista nimeni care să dea peste cap aceste planuri – de altfel, aceasta este și una dintre cauzele cursei nebune pentru înarmarea nucleară.

Cel de al doilea rol al guvernului era acela de a susține cu fonduri publice industria tehnologiilor sofisticate. Din diverse motive, metoda adoptată a fost, în mare parte, creșterea cheltuielilor militare. Comerțul liber este bun pentru departamentele economice și editorialele de ziar, dar nimeni din lumea corporatistă sau din guvern nu ia ideea asta în serios.

Sectoarele economiei americane capabile să concureze la nivel international sunt în primul rând cele subvenționate de stat: agricultura care presupune fluxuri masive de capital (supranumită și agrobusiness), industria high-tech, cea a farmaceuticelor, industria biotehnologiei etc.

Același lucru este valabil și în cazul altor societăți industriale. Guvernul Statelor Unite susține din fonduri publice dezvoltarea și cercetarea și oferă, în mare parte prin armată, o piață garantată de stat pentru producerea de deșeuri. Dacă ceva este comercializabil, sectorul privat va ajunge să se ocupe de zona respectivă. Sistemul de subvenții de stat și profitul privat sunt ceea ce se numește piață liberă.”

Autor: Angelo Davidescu