Cum începe distopia

Cum începe distopia? Sunt Jdemii de filme sau cărți despre distopii: Fahrenheit 451, 1984, Ferma animalelor, Minunata lume nouă, Soylent Green, Hunger Games, Brazil, Equilibrium. Multe.

Ce au toate acestea în comun?
Păi au faptul că ne prezintă o imagine aproape apocaliptică a lumii în care trăim noi azi. Adică cam ce se va alege de noi.

Știți ce lipseste în toate filmele astea, sau în cărțile astea?
Cum a început … totul?!

Ne trezim în cărți sau filme sau documentare cu tot felul de societăți umane despre care nu putem crede că vor exista vreodată, că sunt bolnave rău de tot. Dar ne trezim direct în subiect. În Soylent Green oamenii mâncau oameni, nu aveau apă cam deloc, carnea reală o aveau doar elitele, fructele doar elitele. În 1984 eram niște roboței corporatriști care nu aveau voie să se babardească. In Hunger Games eram un fel de emisiune tv, cum deja sunt azi, unde trebuie să supraviețuiască individul X. Doar că azi nu sunt așa dure.

În niciuna din cărțile astea, în niciunul din filmele, documentarele astea, nu ne arată cum ajungem ACOLO.

Adică în acel stadiu. Cum naiba se tâmpește umanitatea, individul, societatea, cum naiba o luam razna cu toții și acceptam tot felul de mizerii abominabile pentru că: asta e legea.

Aceeași scuză folosită pe la Nurenberg cu tribunalul și procesul, aceeași scuză folosită azi pentru înțepatul în umăr, aceeași scuză folosită de cei de la putere de a înnabuși, cum se zicea în cărțile de istorie, diverse proteste.

Cum ajungem ca în distopiile alea?

Cedând din 3 în 3 luni niște drepturi? Niște libertăți? Ranforsând puterea legii asupra noastră? Adică punându-ne singuri cătușe? Acceptând abuzul sub orice formă ar fi el de dragul unui „viitor mai bun pentru toți locuitorii planetei”, cum suna în manualele alea hyper-comuniste?
Tăcând, aprobând tacit prin simplul fapt că nu reacționăm la nimic?

Cum ajunge RAUL să existe și să se manifeste dacă nu prin nepăsarea noastră? Prin lipsa de reacție, de raspuns, de atitudine, de a spune tare, mare, la volum maxim că nu acceptăm așa ceva, că nu vrem, că nu ne pasă, că nici măcar nu discutăm despre așa ceva?
Că noi suntem cei mulți iar ei sunt cei puțini care ne sunt sclavi și sunt plătiți de noi ca să aibă grijă de interesele și drepturile și bunăstarea noastră.

Cum am ajuns de la societatea liberă a anilor 90 la societatea de azi?
Cum am ajuns la stat in frig, în întuneric, la nespălat?

Și protestele … până și alea, trebuie făcute conform legii.
Păi ori e protest ori e loc de dat cu capul desemnat legal și oficial, semnat și contrasemnat de autorități?

Vom crește grâul din care putem face faina …. să hrănim lăcustele … ca să facem faină din ele, pentru că făina facută din grâul facut pentru faină care hrănște lăcustele să facă faină nu respectă regulile de mediu!


2 comentarii la „Cum începe distopia

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: