1% din planetă deține dublul averii a 99% dintre oameni

Potrivit unui raport anual din 2020 cu privire la inegalitatea globală al Oxfam, cei 2.153 de miliardari (în dolari) ai lumii aveau în 2019 o avere totală ce depășea averea cumulată a celor mai sărace 4.600.000.000 persoane existente în prezent. Iar cele mai bogate 1% persoane de pe glob dețineau, împreună, o avere mai mult decât dublă față de averea combinată a tuturor celorlalte persoane de pe glob.

Pentru a ajunge la averea celui mai bogat om din lume, Jeff Bezos, un muncitor american care câștiga salariul mediu în 2018 ar fi trebuit să lucreze timp de aproape trei milioane de ani, fără să cheltuiască nimic din banii câștigați.

Inegalitățile economice sunt în plină creștere

Inegalitățile economice actuale sunt pe de o parte severe (la nivel global, dar și la nivel național) și pe de altă parte în continuă creștere pentru o majoritate covârșitoare a lumii.

Cifrele de mai sus atrag atenția asupra a două probleme fundamentale – una legată de persoanele asupra cărora aceste inegalități se răsfrâng în mod negativ și una legată de persoanele avantajate de ele. Prima dintre ele se referă la faptul că o parte semnificativă din populația globală trăiește în condiții de sărăcie. Conform unui raport al Băncii Mondiale din 2018, 736 de milioane de oameni trăiesc cu sub 1.90$ pe zi, acesta fiind considerat pragul pentru sărăcie extremă. Deși acest număr a fost redus semnificativ (de la aproape două miliarde de persoane în 1990) el rămâne totuși foarte ridicat, iar proiecțiile ce iau în calcul fluctuațiile economice generate de pandemia COVID-19 sugerează că rata sărăciei va crește pentru prima dată din 1998 la nivel global, procentul persoanelor care trăiesc cu mai puțin de 5.50$ urmând să ajungă la 42% din întreaga populație a lumii.

A doua problemă vizează persoanele aflate în vîrful ierarhiei economice. Numeroase studii, efectuate în diferite contexte politice și culturale, arată faptul că influența politică este puternic corelată cu resursele economice deținute chiar și în democrațiile consolidate, preferințele cetățenilor bogați regăsindu-se în politicile publice mult mai mult decât preferințele cetățenilor mai săraci, chiar dacă aceștia din urmă sunt majoritari. În aceste condiții, principiul democratic potrivit căruia preferințele majorității ar trebui să fie reflectate în decizia politică (în anumite limite constituționale) este distorsionat, fiind – la limită – înlocuit cu dominația politică a elitelor economice, ce caută să consolideze instituțiile existente, exacerbând astfel suplimentar inegalitățile economice.